Abordarea SITUAȚIILOR de CRIZĂ in cazul familiilor cu copii cu DIZABILITATI - Consiliere Vocationala

Abordarea SITUAȚIILOR de CRIZĂ in cazul familiilor cu copii cu DIZABILITATI

55 0

Abordarea situațiilor de criză in cazul familiilor cu copii cu dizabilitati

Ce este o situație de criză, când, de ce şi cum se declanşează? J. Allan şi E. Anderson (1986) au dezvoltat un model de abordare de tip preventiv a situaţiilor de criză în care s-ar putea afla clientii uneori. Este un model psihoeducațional menit să-i învețe pe beneficiari anumite strategii adaptative la care să recurgă în situatii de criză. În continuare voi vorbi despre abordarea situațiilor de criză in cazul familiilor cu copii cu dizabilitati.

 

Programul de consiliere şi îndrumare propus de J. Allan şi E. Anderson include activităti care-i ajută pe clienti să înveţe :

a) Ce este o situație de criză, când, de ce şi cum se declanşează?

b) Ce sentimente şi gânduri sunt generate de astfel de situații?

c) În ce fel se modifică sentimentele şi gândurile unei persoane care parcurge o situatie de criză ?

d) Ce strategii de adaptare pot fi folosite în asemenea situații?

Către un model comprehensiv de consiliere a persoanelor ce traversează o situaţie de criză

Pentru a interveni eficient în situaţii de criză, consilierii trebuie să adopte un model comprehensiv care să prevină clienții şi să-i pregătească să depăşească această stare şi să le faciliteze dezvoltarea personalitătii.

            Obiectivul fundamental al intervențiilor în situatii de criză îl constituie înlocuirea gândurilor non-adaptative cu altele potrivite, respectiv a comportamentelor dezor- ganizate şi non-funcţionale cu altele adaptate contextului în care se află clienții.

 

Realizarea acestui obiectiv presupune acţiuni specifice pentru abordarea situațiilor de criză in cazul familiilor cu copii cu dizabilitati:

 

  1. a) uneori, în viața fiecărui om pot apărea situații de criză atunci când capacitățile adaptative deținute sunt depăşite și inadecvate. Acestea contribuie la normalizarea reacţiilor faţă de criză. În asemenea circumstanțe, gândurile, sentimentele şi comportamentul persoanei în cauză se modifică, iar acest lucru nu este anormal.
Citeste  Deficit versus diferență - ETAPE ÎN DEZVOLTARE

 

Apoi, va cere preadolescentului să vorbească despre sentimentele, gândurile şi comportamentul său şi să-şi imagineze ce gândesc părintii săi, să încerce să “se pună în locul lor”. Consilierul cere cât mai multe detalii despre această întâmplare, cu scopul de a-l ajuta pe client să înțeleagă faptul că atât comportamentul părinţilor săi, cât şi propriul comporament nu sunt neobişnuite în astfel de situații.

b) clienții trebuie să recunoască şi să accepte că sentimentele pe care le trăiesc sunt generate de starea de criză. De cele mai multe ori, nu evenimentul declanşator a creat criza, ci perceperea, evaluarea şi interpretarea acestuia de către client, fapt care a generat distorsiuni cognitive şi trăiri afective confuze. Consilierul îi sugerează clientului (dar şi păriniilor) că există solutii la care nu s-au gândit încă.

c) clientii trebuie ajutați să înțeleagă că sentimentele pe care le au sunt parte integrantă a procesului derulării crizei şi că este bine să şi le exprime. Exprimarea trăirilor afective conduce la diminuarea tensiunii generate de criză şi îl ajută pe client să instituie controlul asupra sentimentelor trăite.

 

Confruntaţi cu diverse situaţii critice în care se află clientii, consilierul trebuie să intervină adecvat şi eficient. El trebuie să ajute clienţii să-şi păstreze cumpătul, să înţeleagă cauzele care au generat o astfel de stare, să-şi recapete speranţa şi, în final, să-i determine să-şi mobilizeze resursele pentru a depăşi dificultăţile şi a-şi redobăndi echilibrul necesar funcţionării normale a propriei personalităţi.

 

 

Related Post

There are 1 comments

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *