Deficit versus diferență - ETAPE ÎN DEZVOLTARE - Consiliere Vocationala

Deficit versus diferență – ETAPE ÎN DEZVOLTARE

22 0

Deficit versus diferență – Etape în dezvoltare

 

Obsesia unui pattern universal de dezvoltare i-a făcut pe mulţi cercetători să încerce să stabilească prin ce anume se caracterizează dezvoltarea “normal!” a copiilor. Metoda clasică de stabilire a “baremului” de dezvoltare caracteristic fiecărei vârste a fost aceea a calculării unei medii pentru fiecare variabilă aleasă in scopul descrierii comportamentului. Scalele de dezvoltare se bazează tocmai pe utilizarea unor astfel de ,norme” stabilite statistic. Există norme stabilite pentru aproape orice, de la mersul independent Ia rostirea primelor propoziţii din două cuvinte, de la citirea unor cuvinte simple la prima dragoste. Despre deficit versus diferență – Etape în dezvoltare.

Automat, s-a conchis că acei copii care nu urmează traseul comun de dezvoltare pot suferi probabil de pe urma unui deficit sau a unei deprivări de ordin familial sau cultural. În ultima vreme, însă, se consideră din ce în ce mai mult că diferenţele sunt date de căi alternative de dezvoltare şi nu de căi “inferioare” de evoluţie.

Tendinţa actuală este aceea de a recunoaşte mai degrabă unicitatea fiecărui copil şi, implicit, a fiecărei familii sau a fiecărei culturi.

 

Deficit versus diferență- Etape în dezvoltare

 

Regularităţile care există în succesiunea dezvoltării fiinţei umane permit distingerea unor etape distincte de vârstă.

Astfel, se consideră că fiecare dintre noi urmăm un traseu compus din:

  • Perioada prenatală (din momentul concepţiei până la naştere). Se formează structura fundamentală a corpului şi organele sale. Ritmul de creştere fizică este cel mai accelerat din întreaga existenţă umană. Vulnerabilitatea la factorii de mediu este foarte mare.
  • Perioada de nou-născut şi de sugar (0-1 an). Deşi este dependent de adulţi, nou-născutul este înzestrat cu o serie de competențe. Toate simţurile sunt capabile să funcţioneze de la naştere. Urmează o creştere rapidă şi o dezvoltare accelerată a abilităţilor motorii. Capacitatea de învăţare şi de memorare este funcţională din primele săptămâni de viaţă. La sfârşitul primului an, se dezvoltă ataşamentul faţă de părinţi şi faţă de celelalte persoane semnificative.
  • Copilăria timpurie (1-3 ani). În cel de-al doilea an de viaţă, prinde contur conştiinţa propriei persoane. Limbajul comprehensiv şi limbajul expresiv se dezvoltă in ritm alert. Sporeşte şi interesul fată de ceilalţi copii.
  • Vârsta preşcolară (3-6 ani).
Citeste  Abordarea SITUAȚIILOR de CRIZĂ in cazul familiilor cu copii cu DIZABILITATI

Familia este încă “centrul Uiversului” pentru copil, dar tovarăşii de joacă devin, la rândul lor, din ce în ce mai importanţi. Sporeşte forţa fizică a copilului, se îmbunătăţesc abilităţile sale motorii fine şi grosiere. Independenţa şi autocontrolul se amplifică, la rândul lor.

Jocul, creativitatea şi imaginaţia sunt din ce în ce mai elaborate. Datorită imaturităţii cognitive, par să existe o sumedenie de idei “ilogice” despre lume. Comportamentul este în mare măsură egocentric, dar înțelegerea perspectivei celorlalţi este tot mai accesibilă copilului.

Vârsta şcolară mică

 Prietenii devin cei mai importanţi pentru copil. Copiii încep să gândească logic, chiar dacă, în mare măsură, gândirea lor este concretă. Egocentrismul lor se diminuează. Abilităţile lingvistice, precum şi cele de memorare se perfecţionează. Con-ceptul de sine capătă noi dimensiuni, afectând stima de sine – evaluarea pozitivă sau negativă a propriei persoane. Creşterea fizică este încetinită.

 

Preadolescenta-pubertatea

 

Au loc modificări de ordin fizic ample, rapide şi profunde. Organismul atinge maturitatea reproductivă, fapt ce îşi pune amprenta asupra întregii vieţi psihice; se declanşează o adevărată ” furtună hormonală”.

 

Adolescenta

 

Căutarea propriei identităţi devine nucleul preocupărilor persoanei. Există un anumit egocentrism care persistă în unele comportamente, dar, in general, se dezvoltă capacitatea de a gândi abstract şi de a utiliza raţionamente ştiinţifice. Grupul de prieteni ajută la dezvoltarea şi testarea conceptului de sine. Relaţiile cu părinţii sunt puse, în unele cazuri, la încercare.

 

Vârsta adultă tânără (20-40 ani)

 

Sunt luate decizii importante legate de viaţă. Majoritatea indivizilor se căsatoresc şi au copii în aceasta perioadă. Sănatatea fizică atinge punctul sau maxim, apoi începe uşor declinul. Sunt luate şi decizii legate de viaţa pofesională. Conştiinţa propriei identităţi continuă să se dezvolte. Abilităţile intelectuale capătă noi dimensiuni.

Related Post

Ce este MUNCA?

Posted by - aprilie 5, 2019 0
Ce este munca?   Atunci cand esti stapan pe viata ta, faci distinctie intre lucrarea, munca si timpul liber, minte…

There are 0 comments

  1. Pingback: Modalități prin care să îți dezvolți personalitatea prin Consiliere Psihopedagogică - Consiliere Vocationala

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *